Taița superioară-Horia este o depresiune interioară intracolinară[ 1] Măcinului .
Date geografice
Este drenată de Râul Taița Nifon , Hamcearca , Căprioara , Balabancea și la extremitatea sudică Horia .[ 2]
Are ca axe principale de transport rutier pe axa est-vest DN22F (dinspre Nalbant ) care se continuă de la Horia cu DN22D (spre Măcin ) și, pe axa nord-nord-vest – sud-sud-est DJ222A (spre Luncavița ) continuat de la Horia spre sud, tot de DN22D (spre Constanța ).[ 3]
Geomorfologie
S-a dezvoltat pe un aliniament structural nord-vest – sud-vest care se continuă spre nord prin Pasul Teilor cu Depresiunea Luncavița și spre vest prin Pasul Carapelit cu Depresiunea Cerna-Mircea Vodă . Spre extremitatea sudică, se lărgeste mult la contactul cu Podișul Niculițel și Podișul Babadagului . Este ramificată în lungul văilor Islamului și Lodzovei , ultima axată pe aliniamentul tectonic impus de falia Luncavița-Consul.[ 4]
Este structurată din lunci largi, care se continuă în lateral prin pedimente acoperite cu o pătură de peste 10 m grosime de loess și depozite loessoide.[ 5]
^ Dobrogea – I, 2003, p. 34
^ Munții Măcin Harta turistică Arhivat în 13 aprilie 2014 , la Wayback Machine ., Mihail-Gabriel Albotă^ România – atlas rutier , Ed. Cartographia Ltd., Budapesta, 2008, ISBN 978-963-352-646-0 ^ Dobrogea – I, 2003, p. 11
^ Dobrogea – I, 2003, p. 11
Bibliografie
Dobrogea - I ] Geografie - Analele Universității București, 2003Relieful Podișul Dobrogei – caracteristici și evoluție p. 5-58
Peisajele Dobrogei: tipuri, repartiție, culturalitate, vulnerabilitate p. 59-82
Clima Dobrogei p. 83-106
Apele Dobrogei p.107-143 Lectură suplimentară Măcin , Mihail-Gabriel Albotă, colecția Munții Noștri , Ed. Sport Turism, București, 1987 
