Între 1950–1957 a fost elev al Școlii Elementare nr. 3 din Timișoara, liceul urmându-l la liceul Constantin Diaconovici Loga. În continuare (1961–1967) a urmat cursurile Facultății de Medicină Generală a Institutului de Medicină Timișoara. S-a specializat în psihiatrie, iar în 1977 a obținut titlul academic de doctor. Până în 1972 a lucrat ca medic intern și medic secundar la Clinica de Psihiatrie Timișoara, iar apoi, ca medic specialist la Spitalul de Psihiatrie din Gătaia. Din 1990 este medic primar, iar între 1997–2003 a fost directorul acestui spital,[1][2] demonstrându-și capacitatea managerială.[5]
Filosof
A fost atras de filozofie de lucrările lui Hegel și Platon și influențat de Noica.[3] Între 1991–1997 a coordonat Atelierul de Metafizică de pe lângă Societatea Timișoara. Simultan cu activitatea medicală, între 1993–1998 a fost cadru didactic asociat la Facultatea de Filosofie a Universității de Vest din Timișoara, unde a predat metafizica. În 1997 a obținut titlul academic de doctor în filosofie. Din 1999 activează la Secția de Teologie a aceleiași universități.[2]
Este membru corespondent al Societății pentru Analiză Socială și Logoterapie Viena, membru al Societății Transeuropene Strasbourg-Paris și al Societății de Filosofie din Poitiers,[1][2] fiind apreciat de personalități ca Jean-Louis Vieillard-Baron (fr).[6] Într-o lucrare a sa, Vieillard-Baron evocă colaborarea îndelungată dintre Timișoara și Poitiers, menționând evenimente care s-au derulat între anii 1994–2006, multe din ele fiind organizate de Corneliu Mircea, pe carel-l consideră „un filosof prin vocație” (« C'est un philosophe par vocation qui exerce la médecine (...) »). În cadrul acestei colaborări, Corneliu Mircea a fost invitat în 1997 la Universitatea din Poitiers ca profesor invitat.[7]
Lucrări filosofice, majoritatea publicate de editurile Cartea Românească și Paideia:
^ abcdTimișoara literară. Dicționar biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor - Filiala Timișoara, Timișoara, Editura Marineasa, 2007, ISBN 978-973-631-438-4
^ abcdefghijklmEugen Bunaru, Atracția adâncului (interviu cu Corneliu Mircea), Orizont, nr. 1 (1456), 19 ianuarie 2004, p. 28
^La Gătaia se poate desluși secretul triumfului managerial împotriva "maladiei" din sistemul medical românesc, Renașterea Bănățeană, nr. 3522, 29 august 2001
^S. P. Donici Vremea filozofiei este la 60 de ani: Jean-Louis Vieillard-Baron și Corneliu Mircea au fost sărbătoriți de scriitori, Agenda zilei, anul IX, nr. 138 (2334), 12 iunie 2004, p. 7
^fr J.-L. Veillard Baron, Y. C. Zarka, Hegel et le droit naturel moderne, Paris, Librairie Philosophique J. Vrin, 2006, ISBN: 271-161891-9, pp. 207–214
^Biblioteca Națională a României, Bibliografia cărților în curs de apariție, Anul XVIII, nr.8, august 2015, București, Ed. Bibliotecii Naționale a României, 2015, ISSN 2284-8401
^Luminița Niculescu, Corneliu Mircea – „Divinul”, în Altarul Banatului, anul XVIII, nr 4–6, aprilie–iunie 2007, Timișoara, Editura Mitropoliei Banatului, ISSN 1220-8388, pp. 158–160
^Ion Dur, Exerciții de recunoaștere, Craiova: Editura Scrisul Românesc, 1992
^Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara: Editura Marineasa, 2000
^Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45, 2006
^Alexandra Roux, în volumul Ontologie et théologie : un dialogue d'idées, București: Ed. Paideia, 2015 și Timișoara, Ed. Învierea, 2015, precum și în Revue de Metaphysique et de la Morale nr. 2, 2019
^Alain Panero, în Revue philosophique de la France et de l'étranger, nr. 1, 2016.