Corneliu Adameșteanu

Corneliu Adameșteanu
Date personale
Născut	10 mai 1905 Milcovățu, România
Decedat	22 noiembrie 1960 (55 de ani) Craiova, România
Cauza decesului	Condițiile regimului de detenție
Cetățenie	România
Ocupație	medic chirurg[*]​
Activitate
Educație	Colegiul Național „Ion Maiorescu” din Giurgiu (1916-1921); Liceul Militar din Craiova (1921-1924); Universitatea de Medicină din București (1924-1930); Facultatea de Medicină din Paris (1932-1935); Școala Superioară de Tehnică Chirurgicală din Paris (1933-1934)
Alma mater	Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București
Ani de activitate	1932-1959
Oraș natal	Giurgiu
Rude	Ion Adameșteanu (frate); Dinu Adameșteanu (frate); Mircea Adameșteanu (frate) Gabriela Adameșteanu (nepoată); Victoria Dobrescu (soție); Carmen Adameșteanu (Ciofu) - fiică; Sanda-Victoria Adameșteanu (fiică)
Premii	Crucea „Meritul Sanitar” clasa I (de două ori); Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler; Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954); Ordinul „Steaua României” clasa a V-a (1955); Premiul „Demosthen” pentru chirurgia de război (1939)
Modifică date / text

Corneliu Adameșteanu (n. 10 mai 1905, Milcovățu, Letca Nouă, jud. Giurgiu - d. 22 noiembrie 1960, Craiova) a fost medic chirurg român, doctor în medicină , considerat părintele chirurgiei tuberculozei pulmonare din România.^[1] A fost cel de-al doilea copil al preotului Ion Adameșteanu și al preotesei Maria Adameșteanu. Frații său au fost Dinu Adameșteanu, Mircea Adameșteanu și Ion Adameșteanu.

A fost căsătorit cu Victoria Dobrescu, născută în Giurgiu, absolventă a Facultății de Științe Naturale a Universității din București. Împreună au avut două fiice: Carmen (n. 1940) și Sanda-Victoria (n. 1941).^[2]

Educație

A urmat clasele primare în comuna Toporu, apoi gimnaziul la Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu, între 1916-1921. A absolvit Liceul Militar din Craiova în 1924.

A urmat Universitatea de Medicină din București, iar în 1930 a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie cu teza de doctorat Tulburările gastro-intestinale în cursul apendicitei cronice. În data de 19 mai a obținut dreptul de liberă practică, în grad de medic locotenent. În 1929, a participat la concursul de internat al Eforiei Spitalelor Civile și s-a clasat pe primul loc, după care a parcurs stagiile de internat în secții de prestigiu din acea vreme. A făcut practică în clinicile Spitalului Brâncovenesc, unde i-a avut profesori pe Victor Gomoiu, Ernest Juvara, Marius Teodorescu, A. Teohari.^[3]

Între 1932-1935 a fost bursier, prin concurs, al Facultății de Medicină din Paris pentru a se specializa în ortopedie și chirurgie pulmonară,^[4] devenind în 1933 asistent strain al Clinicilor chirurgicale Cochin din Paris.Tot la Paris a absolvit Școala superioară de tehnică chirurgicală.^[5]

În vara anilor 1933-1934 a întrerupt cursurile la Paris și a lucrat câte două luni la Spitalul Maritim din Berck (Normandia), unde s-a specializat în tratamentul ortopedic și chirurgical al tuberculozei osoase. Tot în această perioadă a lucrat chirurgie experimentală la Institutul Fournier, sub îndrumarea profesorului C. Levaditi. Împreună cu profesorul Levaditi a comunicat la Societatea de Biologie din Paris rezultatele experimentelor realizate pe iepuri.

În februarie 1935 pleacă din Paris și rămâne o lună la Bologna, în Clinica de Ortopedie a chirurgului și ortopedului italian prof. Vittorio Putti. În martie lucrează o lună și jumătate în Clinica condusă de prof. dr. Lorenz Bőhler din Viena, unde practică metoda de tratare a fracturilor cu osteosinteză.^[6]

Activitate

În 1935 era membru activ al Societății Franceze de Chirurgie și a participat la cel de-al 45-lea Congres Francez de Chirurgie de la Paris din 5-10 octombrie 1936. Din 1938 și-a continuat activitatea în această asociație ca membru activ nerezident.^[7]

S-a întors în țară în 1935 și a început să lucreze la Clinica chirurgicală a Spitalul Brâncovenesc condusă de prof. dr. Iacob Iacobovici. În același an a înființat in cadrul Sanatoriul Zerlendi o sală de operații, introducând în București tratamentul chirurgical sistematic al tuberculozei pulmonare. Aici a practicat prima intervenție Jacobaeus din România în chirurgia tuberculozei pulmonare.^[8]

A devenit medic primar la vârsta de 30 de ani, plasandu-se primul la concurs de primariat în ortopedie organizat pentru prima data in Romania in 1935 de catre Ministerul Sănătății.^[9]

În 1936 a reusit la concursul de primariat în chirurgie.^[10]

Între 1937-1945 a fost medic primar și șef de secție la Spitalul din Huși,^[11] care a devenit spital de campanie în timpul Al Doilea Război Mondial^[12].

A fost Președinte al Eforiei Spitalului Huși în 1941^[13] și a înființat împreună cu alți colegi Societatea Medicală din Huși, a fost instructor la școala de surori de Crucea Roșie, a instruit studenți în medicină care făceau practică în spital, a furnizat material clinic pentru efectuarea unor teze de absolvire a Facultății de Medicină din Iași. Între 1938-1941 a avut un cabinet particular de consultații la Huși.^[14]

În timpul celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat pe Frontul de Est și a făcut parte din Compania a 2-a Sanitară ca medic-soldat.^[15]

În 1944 a fost convocat din nou, fiind trimis de data aceasta pe Frontul de Vest, ca medic consultant al Armatei a IV-a , secția I, eșalonul II, Spitalul 10 de campanie, cu gradul de medic locotenent. A fost lăsat la vatră pe 5 iunie 1945, cu gradul de locotenent TR.^[16]

După război, a fost medic primar chirurg la Sanatoriul de tuberculoză din Dobrița, Gorj si din 1946 medic primar și șef de secție la Spitalul Orasenesc Târgu-Jiu.^[17]

A fost arestat de regimul comunist la 4 iulie 1959,^[18] fiind acuzat că a acordat asistenta medicala unor luptători din rezistența anticomunistă și a primit o condamnare administrativă de 36 de luni. Familia nu a mai aflat nimic oficial despre situația sa, până la anunțul decesului în condiții de detenție.^[19]

Opere

A scris 126 de lucrări științifice medicale publicate și comunicate în țară și în străinătate. A colaborat la publicațiile: Revista de chirurgie,^[20] Revista de ortopedie și chirurgie, Revista sanitară militară, Acta Medica Romana^[21], La Présse Medicale, Zentralblatt für Chirurgie.

• Tulburările gastro-intestinale în cursul apendicitei cronice, teză pentru doctorat în medicină și chirurgie (București, 1930)
• Les indications et les contra-indications des bains soleil (Editura Itxaropena, Zaranz, 1953), în colaborare cu N. Marinescu și V. Munteanu
• Chirurgia de război. Plăgile artificiale de război (București, Atelierul Tipografiei ziarului Universul,1935)
• Considerațiuni asupra sindromului estiomenial de natură limfogranulomatoasă (Tipografia Cultura, București, 1939)

Distincții

În timpul celui de-al doilea război modial, a participat pe frontul de Est și pe frontul de Vest, fiind decorat cu Crucea „Meritul Sanitar” clasa I (de două ori),^[22][23] cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler și cu Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a (1955) pentru fapte de arme săvârșite în războiul împotriva Germaniei fasciste.^[24]

A fost decorat cu Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” în 1954.^[25]

În 1939 a primit Premiul „Demosthen” pentru chirurgia de război.^[10]

Note

1. „Beatrice Mahler, după includerea Centrului de Diagnostic și Tratament al Tuberculozei Zerlendi pe lista proiectelor finanțate prin PNRR: Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti - VIDEO”. Află tot dintr-un singur loc!. 11 ianuarie 2023. Accesat în 24 martie 2023. 
2. Ciofu 2013, p. 39.
3. „Povestea medicului decorat pentru fapte de vitejie în Al Doilea Război Mondial. A fost arestat de două ori de comuniști”. adevarul.ro. Accesat în 24 martie 2023. 
4. Relațiile chirurgicale româno-franceze, de prof. dr. Irinel Popescu în Revista Chirurgia din 2006, vol. 101, p. 463-470
5. Enache, Constantin (2005). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. Editura Universul Familiei. p. 541. 
6. Ciofu 2013, p. 25; 31.
7. Ciofu 2013, p. 95.
8. „Povestea Zerlendi” (PDF). Accesat în 24 martie 2023. 
9. Ciofu 2013, p. 33.
10. ^ Ștefan, Elena (2006). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 6. 
11. Monitorul Oficial nr. 39 din 17 februarie 1937
12. „Cornel Adameșteanu, doctorul care a învins tuberculoza (I) | Vertical”. www.verticalonline.ro. 3 mai 2011. Accesat în 24 martie 2023. 
13. Dosare prăfuite și uitate, de dr. Alfred Rainer, în Revista Pagini medicale bârlădene, anul III, nr, 28 din iulie 2000
14. Ciofu 2013, p. 46.
15. Monitorul Oficial din 26 mai 1943
16. Ordinul MSM nr. 129504 din 5 iunie 1945
17. „Istoric – Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu” (în engleză). Accesat în 24 martie 2023. 
18. „Corneliu Adameșteanu” (în engleză). Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. 23 noiembrie 2018. Accesat în 24 martie 2023. 
19. „Vieți deturnate”. www.viata-medicala.ro. Accesat în 24 martie 2023. 
20. „Revista de chirurgie 1940” (PDF). Accesat în 24 martie 2023. 
21. Cristea, Stan V. (1996). Județul Teleorman. Dicționar Biobibliografic. Editura Teleormanul liber. p. 34-35. 
22. Brevetul nr. 8883 din 8 martie 1939 acordat de Ministerul Sănătății și Asistenței Sociale
23. Decretul nr. 3260/25 noiembrie 1941
24. Brevetul nr. 150 din 1955
25. Decretul nr. 335 din 8 august 1954

Bibliografie

• Ciofu, Carmen (2013). Dr. Corneliu Adameșteanu - un chirurg în epocă (1905-1960). Amaltea.