Pălăria: are un diametrul de 1,5-4 (8) cm și o înălțime până la 12 cm, este în tinerețe ovală, după care devine conică, la maturitate fiind asemeni unui clopot, apoi cu marginea crăpată și curbată în sus. Cuticula este brăzdată de numeroase nervuri subțiri radiale. Coloritul tinde între brun-negricios, castaniu și gri-sepia, fiind acoperită în tinerețe complet de un văl albicios, care odată cu dezvoltarea ciupercii se rupe, oferind pălăriei un aspect pătat.
Lamelele: sunt libere, foarte dese, cu muchii ușor flocoase, de culoare albă, apoi gri-albicioasă, mai târziu roză. La bătrânețe devin negricioase și se lichefiază.
Piciorul: are o lungime de 10-15 (25) cm și o grosime de 0,7-1,5 cm, este fragil, gol pe dinăuntru, fin fibros, cilindric, îngustându-se spre pălărie, fiind la bază solzos și adesea îngroșat, de colorit cenușiu-albicios precum ușor flocos pe toată suprafața.
Carnea: este albicioasă și fibros-apoasă, cu miros scârbos de mucegai, la maturitate de bitum sau naftalină și gust neplăcut. Ea se lichefiază la bătrânețe.
Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, negri, cu o mărime de 14-18,5 x 10-13 microni. [4][5][6]
C. picacea tânăr
C. picacea bătrân
C. picacea în lichidare
C. picacea, cerneală
Confuzii
Acest burete nu poate fi confundat cu speciile altor genuri din cauza calităților sale, poate cu excepția necomestibilului Coprinellus domesticusus.[7] Prin cuticula sa frapantă precum mirosului dezagreabil, el se deosebește și destul de mult de alte soiuri. Coprinus/Coprinellus/Coprinopsis.[4]
H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
_Vilgalys,_Hopple_%26_Johnson.jpg)
