Copilul fluviului

Copilul fluviului
Coperta traducerii în limba română
Informații generale
Autor	Paul McAuley
Gen	fantasy, hard science fiction
Serie	Seria Confluenței
Ediția originală
Titlu original	Child of the River
Limba	engleză
Editură	Trei
Țara primei apariții	Marea Britanie
Data primei apariții	1997
Număr de pagini	456
ISBN	978-973-707-898-8
Ediția în limba română
Traducător	Alina Sârbu
Data apariției	2014
Cronologie
Ancient of Days Ancient of Days {{{text}}}
Modifică date / text

Copilul fluviului (1997) (titlu original Child of the River) este un roman de Paul McAuley. Cartea, prima din seria Confluenței, prezintă un viitor care are loc peste milioane de ani, într-o lume fantasy ale cărei artefacte și elemente de magie sunt desprinse din recuzita hard science fiction-ului. Ea a fost creată prin inginerie genetică de specia misterioasă a Proteguitorilor, dar o insurecție a dus la distrugerea majorității mașinilor și la un declin tehnologic.

Romanul a fost urmat de Ancients of Days (1998) și Shrine of Stars (1999).

Intriga

Edilului din Aeolis îi este adus un copil care fusese descoperit plutind într-o ambarcațiune pe Marele Fluviu, alături de o femeie moartă. Micuțul primește numele Yamamanama, iar Edilul îl educă și-i pregătește un viitor în aparatul birocratic. Lucrurile se schimbă atunci când în Aeolis sosește misteriosul doctor Dismas, care îl răpește pe tânăr. El dorește să-l folosească într-un război împotriva „ereticilor”, refuzând însă să dezvăluie motivele pentru care îl consideră special.

Yama evadează și ajunge în necropola orașului Aeolis, unde găsește un cuțit care se dovedește a fi o armă letală, care se încarcă de la soare. După revenirea acasă, Edilul rezolvă ca el să devină funcționar pentru Prefectul Corin din Is. Însă desfășurarea evenimentelor îl determină pe tânăr să-și pună întrebări despre originile sale, mai ales că descoperă faptul că posedă talentul rar de a controla mașinile. Nefiind atras de munca de funcționar, pornește în căutarea aventurii alături de Pandaras și de războinica Tamora, pentru a lupta împotriva ereticilor. Aceștia din urmă au însă propriile planuri în legătură cu tânărul extrem de talentat, pe care vor să-l folosească ca să ajungă la putere.

Pentru a-și afla adevărata identitate și moștenire, Yama trebuie să găsească o cale de a intra în Palatul Memoriei Poporului. Astfel, află că este singura legătură genetică dintre populația prezentă a planetei și anticii Constructori, una dintre rasele create pentru a-i servi pe Proteguitori. Aceștia din urmă sunt cei care, prin inginerie genetică, au populat Confluența cu o mie de specii diferite, în slujba cărora au pus mașini. O perioadă tulbure din istorie a determinat locuitorii să se revolte împotriva tehnologiilor, aducându-i la stadiul unei societăți medievale. Rolul științific al Proteguitorilor a fost uitat, ei fiind acum venerați ca zeități.

Moștenirea pe care o poartă face ca Yama să devină un pion extrem de important, căutat de toate taberele care-și doresc puterea pe Confluență.

Capitole

Luntrea cea albă Anahoretul Doctorul Dismas Yamamanama Asediul Casa felinarelor-fantomă Căpetenia Măjarul Pumnalul

Custozii Orașului Morților Prefectul Corin Execuția Pelerinii Bandiții Magistratul Cateranul Târgul de pe apă Creatura din sticlă

Iachimo Bărbatul-scorbură Neamul-cel-feroce Tărâmul vântului Templul Fântânii Negre Femeia în alb Asasinul Palatul Memoriei Poporului

Opinii critice

Library Journal consideră cartea „o saga SF/fantasy ambițioasă, ce se desfășoară pe o planetă unde tehnologiile sunt străvechi și interzise”^[1]. Kirkus Reviews apreciază că romanul este „agreabil și complex, provocator și ispititor”^[2], în timp ce Locus vede în el „o fuziune de hard SF și fantasy [...] un viitor incredibil de fantastic, dar care, în timp, se divedește a fi guvernat de rațiunea științifică”^[1]. SFF World' îl compară cu unele dintre operele lui Robert Silverberg, cu Imperiul atomului a lui A. E. van Vogt și cu Orașul și stelele a lui Arthur C. Clarke^[3]. Într-o notă similară, Epiphyte Book Review este de părere că „dacă Gene Wolfe ar fi scris Lumea Inelară, cam așa ar fi arătat”^[4].

Note

1. ^ PAUL McAULEY - Copilul fluviului, ed. Trei, 2014
2. Copilul fluviului, articol pe Kirkus Reviews, 20 mai 2010.
3. Copilul fluviului de Paul McAuley, articol de Mark Yon pe SFF World, 1 martie 2014.
4. Copilul fluviului, articol de Christina Schulman pe Epiphyte Book Review, mai 1998.

Legături externe

• Istoria publicării romanului Copilul fluviului pe ISFDB