Conrad era fiul lui Dedi al III-lea, markgraf de Luzacia și al soției acestuia, Matilda de Heinsberg, moștenitoare a comitatului de Sommerschenburg. Conrad a moștenit Marca de Luzacia și comitatul de Eilenburg atunci când tatăl său a murit în 1190. În 1207, el a mai moștenit și comitatele de Groitz și Sommerschenburg de la fratele său Dietrich.
Conrad a murit la 6 mai1210 și a fost înmormântat în prioratul de Wechselburg. Soția sa a fost înmormântată în abația de Dobrilugk. Dat fiind că nu mai avea urmași pe linie masculină, teritoriul său a trecut în mâinile vărului său Theodoric I, care fusese numit markgraf de Meissen atunci când marca de Meissen fusese restaurată de către împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig în 1198. După 1210, nu a mai existat nicio separație între mărcile de Meissen și de Luzacia. În schimb, Luzacia propriu-zisă a fost deținută de markgrafii de Meissen, intitulați ca markgrafi de Landsberg, ulterior fiind divizată între Regatul Boemiei și Brandenburg.
Căsătorie și urmași
Conrad a fost căsătorit cu Elisabeta (Elżbieta) de Polonia (n. cca. 1152 – d. 2 aprilie 1209), care era fiică a marelui duce Mieszko al III-lea de Polonia și văduvă a lui Soběslav al II-lea de Boemia (d. 1180). Cu Elisabeta, el a avut trei copii[5]:
Conrad (consemnat ca fiind în viață în 1207; d. înainte de 6 mai 1210)
Holger Kunde, Das Zisterzienserkloster Pforte — Die Urkundenfälschungen und die frühe Geschichte bis 1236, în seria Quellen und Forschungen zur Geschichte Sachsen-Anhalts, vol. 4, Köln, Böhlau, 2003, ISBN 3-412-14601-3, p. 99
Ferdinand Wachter, Geschichte Sachsens bis auf die neuesten Zeiten, part 2, Leipzig, August Lehnhold, 1830, p. 225
^Timeline la p. 32 din Jürgen M. Pietsch și Uwe Grüning, Doppelkapelle St. Crucis Landsberg, Leipzig, Edition Schwarz-Weiß, 2002, p. 32. ISBN 3-00-009297-8
^The yearbook of Lower Saxon History, vol. 43-44, Hildesheim, 1971, p. 167, nu este de acord, menționând ca soții ale lui Conrad pe Matilda și pe Agnes.
