Numărul cardinalilor întruniți în conclav a fost de 115. Alegerea noului papă necesită o majoritate calificată de două treimi. Conclavul a fost prezidat de cardinalul cu drept de vot care are rangul cel mai înalt, arhiepiscopul Giovanni Battista Re.
În seara zilei de 13 martie fumul alb ridicat deasupra Vaticanului a anunțat că a fost ales un nou papă, cardinalul argentinian Jorge Mario Borgoglio, care și-a luat numele de papa Francisc. A fost o sedisvacanță de 12 zile, una din cele mai scurte. După 1829 a fost primul conclav întrunit în postul Paștelui, care în a doua zi de reuniune a votat alegerea celui de-al 266-lea pontif.[1]
Angelo Sodano, decan al colegiului cardinalilor, i-a informat la 1 martie2013 pe toți cardinalii despre survenirea sedisvacanței. Conducerea Bisericii Catolice a revenit în această perioadă colegiului cardinalilor, alcătuit din toți cei 207 cardinali. Acest colegiu s-a întrunit cel puțin o dată pe zi, a dezbătut chestiunile de actualitate și a pregătit conclavul.[2] Cardinalii care până în ziua survenirii sedisvacanței nu au împlinit vârsta de 80 de ani au dreptul de a se întruni în conclav. Numărul cardinalilor cu drept de vot la data începutului sedisvacanței, 28 februarie2013, a fost 117. Cardinalul indonezian Julius Riyadi Darmaatmadja a anunțat că din motive de sănătate nu va participa la conclav.[3] Cel mai înalt cleric din Marea Britanie, cardinalul scoțian Keith O'Brien, a anunțat de asemenea că nu va participa la conclav, după ce papa Benedict al XVI-lea i-a acceptat în data de 18 februarie demisia din funcția de arhiepiscop de Edinburgh, în urma suspiciunii de comportament nepotrivit.[4]
Papabili
Conclavul din 2013
Repartizarea cardinalilor electori pe regiuni geografice
Cardinalul Walter Kasper, episcop emerit de Rottenburg-Stuttgart, fost președinte al Consiliului pentru Promovarea Unității Creștinilor, a împlinit vârsta de 80 de ani în data de 5 martie2013, la mai puțin de o săptămână de la survenirea sedisvacanței. Cardinalului Kasper, ca decan de vârstă și unul din cei mai de seamă teologi contemporani, a fost considerat unul din oamenii-cheie ai conclavului, la care ceilalți cardinali au privit ca spre un punct de referință, asemeni rolului avut de cardinalul Franz König la alegerea papei Ioan Paul al II-lea.[9]
