Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Bogdănești se ridică la 2.399 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.550 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (92%), iar pentru 7,96% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90%), iar pentru 8,25% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Istorie
Primul document ce atestă existența localității Bogdănești a fost emis la 15 martie 1410 de către Alexandru cel Bun. După unii istorici denumirea de Bogdănești derivă de la Bogdan al II-lea, care a stăpânit aceste pământuri după moartea lui Alexandru cel Bun.[necesită citare]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era formată din satele Bogdănești, Bahna, Pârgărești, Nicorești, Satu Nou, Tisești și Tuta, având în total 2786 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 31 de elevi la Bogdănești, înființată în 1865; o biserică ortodoxă la Bogdănești; și trei biserici catolice la Tuta, Pârgărești și Satu Nou. Principalii proprietari de pământ erau frații Weissgrün, Angelica Rosetti-Tețcanu, epitropia Sf. Spiridon din Iași, Tasica Apostol și Ianoș Gabor.[6] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa aceeași plasă, având 2025 de locuitori în satele Bahna, Bogdănești, Filipești, Nicorești și Satu Nou.[7]
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat, căpătând atunci alcătuirea actuală (după ce restul satelor au trecut la comuna Oituz).[8][9]
Fiind o zonă de deal, principala activitate a locuitorilor este agricultura.
În secolul al XIX-lea, exista pe actualul teritoriu al comunei satul Huta, în care exista și o fabrică de sticlă, însă, după Primul Război Mondial, a dispărut în totalitate, în prezent existând doar urmele vechilor așezări. Biserica din respectivul sat a fost mutată în aceeași perioadă în actualul sat Nicorești.
Din punct de vedere cultural, în apropierea Bogdăneștiului, pe dealul Todoscanu, există urme ale unei așezări din Epoca Bronzului. O parte din artefacte au fost depuse în muzeul școlii din Bogdănești, alături de alte exponate din Primul Război Mondial, precum și la Muzeul de Istorie din Onești sau alte muzee din zonă.
Biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” este cea mai veche de pe Valea Oituzului. Ea a fost ctitorită de familia de boieri Ruset (Ștefan, Safta, Ana și Ioan), în numele Sf. Ioan Botezătorul între anii 1776-1778. În anul 1928 a fost refăcut turnul clopotniței, dărâmat în timpul războiului, iar între anii 1986-1987 a fost consolidată întreaga clădire, deoarece a fost afectată de cutremurul din 1977. Între anii 1993-1995 a fost pictată în tehnica fresco. În iunie 2008 a fost resfințită de Preasfințitul Eftimie Luca, Episcopul Romanului (și Hușilor în acea vreme) paroh fiind Ioan Apetri.
În cimitirul eroilor din localitate, ridicat de Societatea „Cultul Eroilor”, s-au adunat osemintele tuturor eroilor căzuți pe câmpurile de luptă în această zonă, atât români, cât și de alte naționalități.
Semn al luptelor din zonă, alături de Cimitirul Eroilor, în localitate mai există un monument dedicat aceluiași eveniment, respectiv „Cișmeaua din sat”. Ridicat de către Cercul Militar al Subofițerilor reangajați din Bacău, monumentul poartă însemnele lozincilor militare rostite de soldații români, precum „Nici pe aici nu se trece” sau „Învingem, ori murim”, lozincă a ostașilor de la Mărăști.
Funcționează două școli, precum și două grădinițe.
Principalul moment care reunește este Paștele blajinilor din a doua zi de Paști. Totodată, mai sunt încă păstrate, deși s-a redus mult din anvergura lor, tradițiile de mers cu colindul la Crăciun sau urșii, mascații, călușarii, plugul de Anul Nou.
