Regiunea Valois, numită la origine pagus valensis, era situată pe valea râului Oise, în Picardia. Ea a constituit un fief al Franciei apusene și ulterior al Regatului Franței până când conții săi au instalat o dinastie regală, Casa de Valois, care a succedat Casei de Capet în 1328. Comitatul a fost, alături de alte comitate (Beauvais, Vexin, Vermandois și Laon), parte a "ramurii de Oise" a feudei care era adeseori deținută de către o anume familie ca o linie de apărare împotriva asalturilor vikingilor asupra Parisului.
Comitatul și apoi ducatul de Valois a fost localizat în nordul Franței, la nord-est de Île-de-France. Reședința sa era la Crépy-en-Valois.[1]
1063–1074 Raul, de asemenea conte de Vexin și Amiens, a cărui cea de a treia soție a fost Anna de Kiev, regina văduvă a Franței (căsătoria nu a produs copii)
1074–1077Simon, de asemenea conte de Vexin și Amiens
Herbert (d. 1080), de asemenea conte de Vermandois, prin căsătoria cu Adela sau Alix, fiică a contelui Raoul al II-lea de Vexin și Valois.
Odo I "cel Nebun" (1080–1085), conte de Vermandois și de Valois, fiul precedentului, a fost dezmoștenit de către conciliul baronilor Franței, iar apoi devenit senior de Saint-Simon prin căsătorie.
Adelaida sora precedentului, contesă de Vermandois și de Valois, soția lui Hugo Magnus.
Anselme, (Père), Histoire généalogique et chronologique de la Maison Royale de France, des pairs, grands officiers de la couronne & de la maison du Roy, 1726.
Fouquier-Cholet, Eloi, Q.A. Histoire des comtes héréditaires de Vermandois, Saint-Quentin, 1832.
Mabillon, Jean, Annales ord. Sancti Benedicti. Ticinense. Lucae, 1739.
Moreri, Louis, Le Grand Dictionnaire Historique, Paris, 1743–1749.
Note
^Mish, Frederick C. (Editor in Chief), Valois, Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary, ediția a noua, Springfield, MA, Merriam-Webster Inc., 1985. ISBN 0-87779-508-8, ISBN 0-87779-509-6 (indexed) șiISBN 0-87779-510-X (deluxe).
Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!