Colegiul iezuit din PoznańAripa sudică a clădiriiPoarta de intrare
Colegiul iezuit din Poznań (în polonezăKolegium Jezuickie w Poznaniu) a funcționat între anii 1571-1773, iar din 1611 a primit dreptul de a elibera titlurile de profesor și doctor. A fost practic prima instituție de învățământ superior din Poznań.
Clădirea colegiului iezuit din Poznań a fost proiectată în anii 1701-1733 de arhitectul italian Giovanni Catenazzi. Cea mai înaltă apreciere a unei Universități ar fi trebuit însă să vină din partea papalității, care nu a ridicat însă colegiul iezuit din Poznań la același rang cu Universitatea Jagellonă din Cracovia.
Odată cu suprimarea Ordinului iezuit în 1773, Colegiul din Poznań s-a unit cu Academia Lubranskia pentru a forma Școala voievodală (Wojewódzka Szkoła Wydziałowa). În urma celei de-a doua împărțiri a Poloniei (1793), când Poznań-ul a fost ocupat de Prusia, aceasta fost transformată într-un gimnaziu, trecând în deceniile următoare prin mai multe restructurări și schimbări de denumire, fiind transformată în final în Liceul Sf. Maria Magdalena. În 1919 a fost înființată la Poznań Universitatea Adam Mickiewicz, care încă de la început a fost considerată continuatoarea colegiului iezuit.
Clădirea fostului colegiu iezuit a găzduit mai târziu diferite instituții. Între anii 1815-1830 a fost reședința guvernatorului Marelui Ducat al Posnaniei, prințul Anton Radziwill. În perioada postbelică consiliul municipal al Poznań-ului a preluat clădirea în stil baroc, clădire foarte bine conservată, a vechiului colegiu iezuit.
