Cloașter (din latinăclaustrum, în germanăKloster, în maghiarăKolostor) este denumirea veche românească pentru mănăstirile catolice. Termenul a pătruns în Evul Mediu pe filieră săsească, provenind din termenul german „Kloster”, care înseamnă mănăstire.
Denumirea de cloașter este atestată pentru mănăstirea medievală franciscană din Câmpulung (azi dispărută).[1] De asemenea, denumirea românească a satului Cloașterf are origini în acest termen (în germană: „Klosdorf”, satul mănăstirii, fiind în trecut în posesia mănăstirii cisterciene de la Cârța).
