Cheile Tecșeștilor

Cheile Tecșeștilor
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Județul Alba  România
Cel mai apropiat oraș	Teiuș
Coordonate	46°16′29″N 23°29′41″E ()[1]
Suprafață	5 ha
Înființare	1995, declarat în 2000
Administrator	GAL MMTMM[2]
Website	cheilesilosului.ro
Modifică date / text

Cheile Tecșeștilor alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Alba^[3].

Localizare

Aria naturală se află în partea estică a Munților Trascăului, pe Valea Cetii, la o altitudine cuprinsă între 750 și 1150 m, pe teritoriul administrativ al comunei Întregalde, la limita teritorială a acesteia cu comuna Stremț.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate^[4] și are o suprafață de 5 ha^[5].

Arealul (inclus în situl de importanță comunitară Munții Trascăului^[6]) prezintă un relief diversificat: abrupturi stâncoase (cheiuri constituite din calcare jurasice și formațiuni cretacice, formate din marne, gresii și conglomerate), acoperit în mare parte cu vegetație de arbori și arbusti cu specii de fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), mesteacăn (Betula pendula), cununiță (Spiraea chamaedryfolia), măceș (Rosa canina) sau mur (Rubus fruticosus); pășuni și fânețe.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: ovăscior (Helictotrichon decorum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), bulbuc de munte (Trollius europaeus), stânjenel siberian (Iris sibirica), narcisă (Narcissus stellaris), ineață (Linum perenne ssp. extraaxillare), firuță (Poa sylvicola), păiuș roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Nardus stricta).

Monumente și atracții turistice

În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

Biserica de lemn din Dealul Geoagiului

• Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" din Dealul Geoagiului, construcție 1742, monument istoric (cod LMI AB-II-m-A-00216).
• Biserica de lemn "Sf. Ilie" din Întregalde, construcție 1774, monument istoric (cod LMI AB-II-m-B-00240).
• Muzeul etnografic (interior de casă țărănească tradițională cu exponate ce reflectă arta mesteșugărească tradițională) din satul Întregalde.
• Peștera "Bisericuța" din satul Sfârcea.
• Rezervațiile naturale Cheile Găldiței și Turcului, Cheile Întregalde, Piatra Cetii și Poienile cu narcise de la Tecșești.
• Munții Trascăului - sit de importanță comunitară (93.189 hectare) inclus în rețeaua ecologică Natura 2000 în România.

Vezi și

• Lista rezervațiilor naturale din județul Alba
• Lista rezervațiilor naturale din România

Legături externe

• Cheile Tecșeștilor și zonele înconjurătoare din județul Alba, karpatenwilli.com
• Cheile Tecșeștilor - Munții Trascăului (județul Alba) Arhivat în 30 ianuarie 2014, la Wayback Machine., turism.bzi.ro
• Cheile Tecțeștilor, județul Alba Arhivat în 2 iunie 2013, la Wayback Machine., albamont.ro
• Drumul cheilor în județul Alba - Cheile Tecșeștilor Arhivat în 16 martie 2014, la Wayback Machine., cheileinalba.ro

Note

1. Eunis.eea.europa.eu - Cheile Tecșeștilor (coordonate); accesat la 17 martie 2014
2. Grupul de Acțiune Locală din Munții Metaliferi, Trascăului și Muntele Mare; accesat la 17 martie 2014
3. ProtectedPlanet.net - Cheile Tecșeștilor - delimitarea ariei protejate, accesat la 19 februarie 2012
4. Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine.; accesat la 17 martie 2014
5. Agenția pentru Protecția Mediului Alba - Arii protejate din județul Alba (pag. 90) Arhivat în 11 martie 2014, la Wayback Machine.; accesat la 17 martie 2014
6. Natura2000.mmediu.ro - Munții Trascăului - Sit de importanță comunitară Arhivat în 21 octombrie 2013, la Wayback Machine.; accesat la 17 martie 2013