Cheile Rudăriei

Cheile Rudăriei
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Cheile Rudăriei
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Județul Caraș-Severin  România
Cel mai apropiat oraș	Băile Herculane
Coordonate	44°51′22″N 22°06′12″E ()[1]
Suprafață	250 ha
Lungime	7 km
Înființare	1982, declarat în 2000
Modifică date / text

Cheile Rudăriei alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în sudul Banatului, pe teritoriul județului Caraș-Severin^[2]

Localizare

Aria naturală se află în Munții Almăjului (grupare montană a Munților Banatului ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor), la o altitudine cuprinsă între 350 și 900 m, pe valea Rudăriei (pe a cărui curs sunt amplasate vechi mori de apă), în sudul județului Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Eftimie Murgu.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate^[3] și are o suprafață de 250 hectare.

Cheile Rudăriei (29 mai 2019)

Rezervația este inclusă în situl de importanță comunitară - Cheile Rudăriei^[4] și reprezintă o zonă cu chei, abrupturi, stâncării, grohotișuri, cascade, văii; cu vegetație ierboasă de stâncărie, pajiști, tufărișuri și păduri.^[5]

Pe valea Rudăriei se află Complexul mulinologic Rudăria (Moara Măxinoanea, Moara Vămulea , Moara Hambaroane, Moara Popească, Moara Firizoane, Moara „Îndărătnica Nouă”, Moara „Îndărătnica Mică”, Moara Pațaoanea, Moara Trăiloanea, Moara Daciconea, Moara de la Tunel), monument istoric, alcătuit dintr-un ansamblu de mori de apă cu ciutură, construite din lemn, la începutul secolului al XX-lea.^[6]

Biodiversitate

Aria naturală dispune de patru habitate naturale (Păduri ilirice de Fagus sylvatica-Aremonio-Fagion; Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Comunității rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi și Versanții stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase), care adăpostesc o gamă floristică diversă și asigură condiții de viețuire mai multor specii din fauna Banatului.

Flora rezervației este constituită din arboret de fag (Fagus sylvatica), tei (Tillia), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto); și arbusti de: cărpiniță (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), sânger (Cornus sanguinea), scumpie (Cotinus coggygria), alun (Corylus avellana) sau liliac sălbatic (Syringa vulgaris)^[7].

La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente vegetale cu specii de: garoafă (Dianthus armeria ssp. armeriastrum), izmușoară de câmp (Acinos arvensis), jaleș-de-câmp (Stachys recta), usturoi sălbatic (Allium flavum) sau crețușcă (Filipendula ulmaria), păiuș-de-livadă (Festuca pratensis), golomăț (Dactylis glomerata), iarba vântului (Nardus stricta), firuță (Poa pratensis) sau păiuș stepic (Festuca rupicola).

Fauna sitului are în componență câteva specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate prin Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)^[8] sau aflate pe lista roșie a IUCN^[9].

Specii faunistice semnalate în arealul rezervației: lup cenușiu (Canis lupus)^[10], vulpe (Vulpes vulpes crucigera), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț (Sus scrofa), pisică sălbatică (Felis silvestris)^[11], veveriță roșcată (Sciurus vulgaris), viezure (Meles meles)^[12]; vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni), broasca râioasă brună (Bufo bufo)^[13], mreană vânătă (Barbus meridionalis petenyi), croitorul cel mare al stejarului (Cerambyx cerdo) sau racul-de-ponoare (Austropotamobius torrentium)^[14]

Căi de acces

• Reșița - Oravița - Bozovici, după care se intră pe drumul județean DJ571, până în satul Eftimie Murgu.
• Moldova Nouă - Cărbunari - Dalboșeț - Eftimie Murgu (DJ571).

Vezi și

• Lista rezervațiilor naturale din județul Caraș-Severin
• Lista rezervațiilor naturale din România

Note

1. Eunis.eea.europa.eu - Cheile Rudăriei (geolocalizare); accesat la 16 aprilie 2014
2. ProtectedPlanet.net - Cheile Rudăriei - delimitarea ariei protejate, accesat la 9 martie 2012
3. Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine.; accesat la 14 aprilie 2014
4. Natura2000.mmediu.ro - Cheile Rudăriei - Sit de importanță comunitară Arhivat în 25 octombrie 2014, la Wayback Machine.; accesat la 16 aprilie 2014
5. Turismintercultural.ro - Rezervația Mulinologică Rudăria, accesat la 9 martie 2012
6. Locuridinromania.ro - Cel mai mare parc cu mori de apă din România și din Europa Arhivat în 17 iunie 2012, la Wayback Machine., accesat la 9 martie 2012
7. Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României Arhivat în 23 februarie 2009, la Wayback Machine., accesat la 9 martie 2012
8. Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 16 aprilie 2014
9. Eunis.eea.europa.eu - Flora și fauna sitului Cheile Rudăriei; accesat la 16 aprilie 2014
10. Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Canis lupus; accesat la 17 aprilie 2014
11. Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species Felis silvestris; accesat la 16 aprilie 2014
12. Geografialumii.ro - Fauna României Arhivat în 11 aprilie 2012, la Wayback Machine., accesat la 9 martie 2012
13. Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bufo bufo; accesat la 17 aprilie 2014
14. Carpați.org - Rezervații naturale din județul Caraș-Severin - Cheile Rudăriei^{[nefuncțională]}, accesat la 9 martie 2012

Legături externe

• ro en Parcul mulinologic din Rudăria - Website
• ro Experience-romania.ro - Cheile Rudăriei - Turismul în județul Caraș-Severin

Reportaje

• Turismul în județul Caraș-Severin - Morile uitate din Cheile Rudăriei Arhivat în 16 aprilie 2014, la Wayback Machine., romanialibera.ro (autor: Gheorghe Țigănele, 28 noiembrie 2005).