Leopold Goldstein, viitorul poet și publicist Camil Baltazar, s-a născut în anul 1902, în județul Putna. Camil Baltazar a studiat la București și a debutat la „Zburătorul literar" în anul 1921. Eugen Lovinescu a fost cel care l-a descoperit și susținut pe Camil Baltazar. A fost prim redactor la ziarul "România Liberă", a colaborat la ziarele: "Zburătorul", "Reporter" și "Gazeta literară".[4]
A practicat lirica elegiacă și de notație („Vecernii”, „Flaute de mătase”) sau a cotidianului nud („Întoarcerea poetului la uneltele sale”). A publicat, de asemenea, memorialistică și traduceri.[5]
Ca poet, Camil Baltazar a cultivat versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră.
Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1934, cu portretul autorului, realizat de Milița Petrașcu
Tărâm transcendent, 1939, ultrior Tărâm pur
Poeme de zodie nouă, 1947
Nespus de dragă mi-i ființa omenească, 1956
Soare pe zăpezi, 1956
Versuri, Editura de stat pentru literatură și artă, 1957
Violoncel solar, 1972
Glorie iubirii, Editura Albatros, 1973
Evocări și dialoguri literare (memorialistică), Editura Minerva, București, 1974
Noblețea plaiului natal, 1976
Din romanul existenței mele literare, ediție și prefață de Florentin Popescu, Editura Hasefer, București, 2004
Traduceri
Carol Göllner, Vasile Maciu: Stephan Ludwig Roth -Viața și opera / Leben und Werk (ediție bilingvă), traducere în germană Camil Baltazar și Iosefina Baltazar, Editura Științifică, București, 1966
^Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (). Dicționarul esențial al scriitorilor români. Editura Albatros. p. 55.
^Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu: Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, 1993-2009
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
