Biserica reprezintă, prin formă și amplasarea turnuluiclopotniță peste pronaos, un armonios exemplu al arhitecturii religioase muntenești de secol XVII, caracteristice epocii lui Matei Basarab. Se remarcă frescele originale ale interiorului și plastica fațadelor, cu registre inegale, separate de brâu în ciubuc și dinți de fierăstrău[3].