O legendă atribuită întemeierii bisericii, afirmă că domnitorul Petru Rareș în luna septembrie 1538, s-a oprit după ce fusese trădat turcilor, în fuga lui la schitul Buna Vestire de la Gura Largului. Călugării de aici după ce l-au costumat în monah, l-au ocrotit și condus până la Schitul Rarău, de unde acesta a trecut în Transilvania. Ca muțumire, în a doua sa domnie Petu Rareș a ridicat în locul numit „Groapa bisericii“ o altă biserică de lemn, mai mare. Din lemnul bisericii lui Petru Rareș, strămutat mai la vale, s-ar fi ridicat biserica actuală. La vale a fost adus și inventarul schitului, respectiv catapeteasma și brâul despre care există afirmația că ar fi aparținut domnitorului Petru Rareș, precum și câteva icoane.[2]
