PROFILBARU.COM

Date personale
Ana Cumpănaș

Născută	1889^[1] Comloșu Mare, România
Decedată	25 aprilie 1947 (58 de ani)^[1] Timișoara, România
Cauza decesului	cancer de ficat[*]
Cetățenie	Austro-Ungaria Statele Unite ale Americii
Ocupație	prostituată[*]
Modifică date / text

Ana Cumpănaș sau Anna Sage, poreclită Tușa Ana sau Femeia în roșu (n. 1889, Comloșu Mare, Timiș, România – d. 25 aprilie 1947, Timișoara, România), a fost o patroană de bordel. Este cunoscută pentru faptul că a ajutat FBI-ul să-l prindă pe gangsterul John Dillinger.

Biografie

Cumpănaș s-a născut la Comloșu Mare, un sat din Banat (pe atunci parte a Austro-Ungariei, actualmente în județul Timiș, România).^[2] S-a măritat cu Michael Chiolak în 1909, emigrând în SUA fie în același an,^[3] fie în 1914,^[4] fie în 1919,^[5] stabilindu-se la East Chicago, Indiana. Au avut un fiu, Steve Chiolak (1910-1982), dar căsătoria s-a terminat prin divorț, iar pe la sfârșitul deceniului, Cumpănaș lucra ca prostituată, ulterior devenind patroană de casă de toleranță. Primul ei bordel a fost la East Chicago, iar în 1923 a mai deschis unul la Gary. Cumpănaș s-a măritat apoi cu avocatul de origine română Alexandru Suciu, soții folosind Sage ca nume de familie.^[5]^[6] În 1923 sau 1924, Cumpănaș-Sage a călătorit în România, unde și-a vizitat mama, întorcându-se în SUA la bordul vasului RMS Majestic.^[5]

Relațiile dintre Alexandru și Steve n-au fost tocmai amicale, ceea ce se pare că ar fi fost unul din motivele divorțului, Cumpănaș părăsindu-și soțul în 1932.^[5] După un an a deschis un bordel pe strada Halsted din Chicago. În 1934 Cumpănaș a fost amenințată cu deportarea în Romania, după ce autoritățile au considerat-o a fi „o cetățeană străină cu un caracter moral scăzut”.^[7] La 4 iulie 1934 John Dillinger a început prietenia cu Cumpănaș și cu cercul ei de prieteni. Se zice că Cumpănaș ar fi fost prietenă cu Polly Hamilton, iubita lui Dillinger. După ce a aflat identitatea reală a lui Dillinger, Cumpănaș s-a gândit să-l trădeze autorităților pentru a obține dreptul de ședere permanentă în SUA.^[5]^[7]^[8] Deoarece se zvonise că Dillinger ar fi omorât doi polițiști din Chicago la data de 24 mai al aceluiași an, o sumă importantă fusese și ea promisă ca recompensă pentru capturarea lui. La data de 22 iulie, după ce a luat legătura cu FBI-ul prin intermediul poliției din Chicago, Cumpănaș i l-a arătat agentului FBI Melvin Purvis pe Dillinger, ceea ce a rezultat în împușcarea lui Dillinger în fața unui cinematograf din Chicago.^[2]^[5]^[7]^[9]^[10] În ciuda poreclei și a faptului că promisese să se îmbrace în roșu ca semn distinctiv,^[4] se zice că Cumpănaș ar fi purtat de fapt haine portocalii în acea seară.^[2]^[11]

FBI-ul a mutat-o pe Cumpănaș mai întâi la Detroit și apoi în California. I s-au dat 5.000 de dolari ca recompensă, numai jumătate din suma care se pare că îi fusese promisă.^[12] În 1935 le-a povestit reporterilor despre înțelegerea avută cu FBI-ul cum că va putea rămâne în SUA dacă îi ajută să-l prindă pe Dillinger, dar procedura de expulzare deja începuse. Se zice că FBI-ul i-ar fi spus că ei nu mai pot opri expulzarea, datorită proastei comunicații între diferitele ramuri administrative ale guvernului federal american.^[7] Cumpănaș a făcut apel la decizia de expulzare, ședința tribunalului de apel având loc la data de 16 octombrie 1935. În ianuarie 1936 tribunalul de apel a acceptat decizia primului tribunal, Cumpănaș fiind expulzată la Timișoara, România, în același an.^[13] Nedorind să atragă atenția asupra sa,^[6] a locuit acolo până la moartea sa în 1947, moarte care s-a datorat unei boli de ficat.^[10]^[13]

Moștenire

Renumită ca „Femeia în roșu”, Cumpănaș a devenit un fel de celebritate în SUA după moartea lui Dillinger.^[14] Povestea ei a fost integrată într-o serie de mituri legate de Dillinger, delectând publicul în timpul Marii crize economice: conform acestei interpretări populare, gangsterul fusese trădat de propria-i slăbiciunea pentru femei (o idee vehiculată mai întâi de către ziarele care i-au descris rolul în evenimentele din 1934).^[15] În noaptea când a murit Dillinger, un necunoscut a scris cu cretă pe asfaltul trotuarului de lângă cinematograful unde fusese împușcat Dillinger următorul epitaf:

Stranger, stop and wish me well,
Just a prayer for my soul in Hell.
I was a good fellow, most people said,
Betrayed by a woman all dressed in red.^[11]^[16]

Filme americane de cinema și televiziune despre Dillinger fac și ele referire la Ana Cumpănaș. A fost jucată de mai multe actrițe, dar nu întotdeauna ca personajul Anna Sage: Ann Morriss (ca Mildred Jaunce) în Gang Busters și Guns Don't Argue; Jean Willes în The FBI Story; Cloris Leachman în filmul Dillinger din 1973; Bernadette Peters (ca Nellie) în Love, American Style; Louise Fletcher în The Lady in Red; Debi Monahan în Dillinger and Capone; Branka Katić în Public Enemies.^[17]

În Romania a existat un oarecare interes pentru viața Anei Cumpănaș după ce apărut filmul Femeia în roșu (1997), regizat de Mircea Veroiu.^[2] Filmul se bazează pe o carte din 1990 scrisă de Adriana Babeți, Mircea Mihăieș și Mircea Nedelciu — se pare că la sugestia lui William Totok.^[18] Cartea, despre viața ei după reîntoarcerea în România, nu este un roman documentar.^[2]^[19] Narațiunea transcende limitele dintre genurile literare, amestecând relatarea cu elemente metaficționale ale unor evenimente fără legătură cu Cumpănaș (de exemplu despre scriitorul Elias Canetti, psihoanalistul Sigmund Freud).^[19] Un bestseller, cartea se zice că ar fi făcut-o pe Cumpănaș cunoscută în România, făcând-o, conform criticului Cornel Ungureanu, „o adevărată mătușă a postmodernismului autohton.”^[18]

Cazul Anei Cumpănaș a fost discutat de către Jay Robert Nash în cartea sa Dillinger: Dead or Alive?, ca parte a unei teorii care spune că, nereușind să-l prindă pe adevăratul John Dillinger, FBI-ul ar fi pus în scenă asasinarea lui, folosindu-se de o persoană inocentă.^[7]^[20] Nash, a cărui versiune a evenimentelor istoricul Jonathan Goodman o consideră a fi „ciudată”,^[20] continuă prin a susține că expulzarea Anei Cumpănaș ar fi fost parte a unei disimulări.^[7]

Note

^ ^a ^b Anna Sage, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c ^d ^e Ana Maria Sandu, "Dillinger și femeia în portocaliu" Arhivat în 3 aprilie 2012, la Wayback Machine., în Observator Cultural, Nr. 13, mai 2000
^ G. Russell Girardin, William J. Helmer, Rick Mattix, Dillinger: The Untold Story, Indiana University Press, Bloomingdale, 2005, p. 217-218. ISBN 0-7385-5533-9
^ ^a ^b Berlioz-Curlet, p.157
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Barry Moreno, Ellis Island's Famous Immigrants, Arcadia Publishing, Charleston, 2008, p.120. ISBN 0-7385-5533-9
^ ^a ^b Segel, p.200
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Christopher Connolly, "Famous Spies and Snitches", publicat de CNN, 19 august 2008 (publicat inițial de către mental floss); accesat 25 iunie 2009
^ Berlioz-Curlet, p. 157-158; Gorn, p. 164; Segel, p.200. Conform lui Goodman, Hamilton era „fata pe care doamna Sage i-o 'aranjase' lui [Dillinger]”
^ Berlioz-Curlet, p. 157-158; Goodman, p. 169; Gorn, p. 164-165, 172; Segel, p. 200
^ ^a ^b "Milestones" Arhivat în 11 mai 2009, la Wayback Machine., în Time, 5 mai 1947
^ ^a ^b Goodman, p. 169
^ Berlioz-Curlet, p. 158. See also Goodman, p. 169
^ ^a ^b Berlioz-Curlet, p. 158
^ Gorn, p. 172, 175
^ Goodman, p. 169; Gorn, p. 172, 175
^ „Străine, oprește-te și dorește-mi numai bine,
Roagă-te pentru sufletul meu din iad.
Majoritatea oamenilor spun că am fost un om bun,
Care a fost trădat de o femeie îmbrăcată complet în roșu.”
^ Anna Sage, la Internet Movie Database; accesat la 22 iulie 2009
^ ^a ^b Cornel Ungureanu, "De la o enciclopedie la alta", în Revista 22, Nr. 719, decembrie 2003
^ ^a ^b Segel, p. 201
^ ^a ^b Goodman, p.171

Bibliografie

Jacques Berlioz-Curlet, FBI: Histoire d'un empire, Éditions Complexe, Paris, 2005. ISBN 2-8048-0055-5
Jonathan Goodman, Bloody Versicles: The Rhymes of Crime, Kent State University Press, Kent, 1993. ISBN 0-87338-470-9
Elliott J. Gorn, "Re-membering John Dillinger", in James W. Cook, Lawrence B. Glickman, Michael O'Malley (eds.), The Cultural Turn in U.S. History: Past, Present, and Future, University of Chicago Press, Chicago & London, p. 153-176. ISBN 0-226-11507-0
Harold Segel, The Columbia Literary History of Eastern Europe Since 1945, Columbia University Press, New York & Chichester, 2008. ISBN 978-0-231-13306-7