Mormântul scriitoarei Ana Conta-Kernbach de la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Ana Conta-Kernbach (n. , Târgu Neamț, Neamț, România – d. , Iași, România) a fost o profesoară de origine română, scriitoare și activistă pentru drepturile femeilor.
Biografie
Ana Conta s-a născut pe 5 noiembrie 1865 în Târgu Neamț, Regatul României, fiica Mărioarei (născută Scutariu) și a lui Grigore Conta. A fost penultimul copil născut într-o familie cu 10 copii, unul dintre frații săi fiind Vasile Conta, care urma să devină un cunoscut filozof și politician. Familia sa era originară din comuna Bodești-Precista, Neamț, unde mai multe generații au servit ca preoți în Biserica Ortodoxă Română. Tatăl sau a fost angajat în 1864 să slujească la Mănăstirea Bărboi din Iași, unde familia s-a mutat la scurt timp după nașterea Anei. Mama sa a murit când Ana Conta era încă tânără, iar fratele ei Vasile a fost cel care i-a influențat preocupările în ceea ce privește problemele sociale și simțul datoriei de a le adresa. De asemenea, acesta i-a încurajat abilitățile muzicale, ea devenind o pianistă virtuoasă.
Carieră
În 1878, Conta a fost acceptată la Institutul Humpel din Iași. Acolo a terminat curriculumul de 7 ani în doar 5 ani și a absolvit în 1883. Pentru a-și continua educația, în acel an, s-a înscris la Universitatea din Iași, unde a studiat atât pedagogia cât și filosofia. În același timp cu studiile sale universitare, a predat istorie, logică și psihologie la Institutul Humpel, până în 1885, când a început să predea la Liceul ,,Oltea Doamna”, unde a rămas pentru aproape un deceniu. Și-a finalizat studiile universitare în 1888, obținând calificativul ,,magna cum laude” .
În 1891 s-a căsătorit cu poetul Gheorghe Kernbach, care a încurajat-o să scrie și să publice atât poezie cât și proză. Ana Conta a avut cu soțul său o fiică, Maria-Ana.[1] Debutul său ca scriitoare a fost în revista Convorbiri literare în 1891, iar în scurt timp alte lucrări i-au fost publicate în jurnalele Junimea literară și Arhiva.
În 1893, la cererea Ministerului Educației, Conta-Kernbach a produs două rapoarte evaluând educația vocațională accesibilă fetelor în Franța. În anul următor, Conta a realizat o evaluare similară a educației pentru fete din Sankt Petersburg.
Abordarea sa pedagogică s-a bazat pe concepte psihologice de tipul asocierii și pe rezultate din psihologie experimentală, împărtășind, de asemenea, idei propuse de alți teoreticieni cum ar fi J. A. Comenius, F. Fröbel , J. Locke și alții, adaptate contextului din România timpului.
Conta-Kernbach a fost una dintre primele delegate române trimise de guvern la întâlniri științifice internaționale. A participat la Congresul Internațional al Institutelor de Femei, care a avut loc la Paris în 1899, la Congresul Internațional de Pedagogie din Bruxelles în 1911 și la alte evenimente care au avut loc în Geneva și Nürnberg.
A fost prima femeie acceptată în Consiliul General de Instrucție și din 1913 până la moartea ei, în 1921, a servit de asemenea ca inspectoare pentru școlile de fete din întreaga țară. Meritele sale au fost recunoscute de două ori de către guvernul României, fiindu-i acordată distincția Răsplata Muncii pentru Învățământ, clasa întâi, atât pentru educație primară cât și pentru educație secundară. Ana Conta-Kernbach este considerată una dintre profesorii excepționali care au ajutat la dezvoltarea sistemului educațional și a teoriei pedagogice în România.
În perioada Primului Război Mondial, Ana Conta-Kernbach a început să se implice în mișcarea feministă, publicând articole despre egalitatea salarială și drepturile profesionale ale femeilor. A propus ca femeile să devină cetățeni de drept și a fost una dintre fondatoarele Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române în 1918, în Iași, împreună cu Calypso Botez, Maria Baiulescu, Elena Meissner,Ella Negruzzi, Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Olga Sturdza. Scopul asociației a fost de a lupta pentru drepturile legale, politice și social-economice ale femeilor. În același an, sufragiul universal pentru bărbați cu vârsta de peste 21 de ani a fost aprobat de către legislatură iar femeilor li s-a promis considerarea în viitor a acordării dreptului lor de vot. În 1920, Conta-Kernbach a adresat o petiție legislaturii cerând acordarea drepturilor politice femeilor care au activat în serviciul public, au participat la război sau au fost soțiile sau mamele soldaților care au luptat în conflict.
Sfârșitul și posteritatea
Conta-Kernbach a murit din cauza unei boli de inimă pe data de 13 decembrie 1921 în Iași și a fost înmormântată în cimitirul orașului, Cimitirul „Eternitatea” .
În 1925, când Adela Xenopol a înființat Revista scriitoarei, Conta-Kernbach a fost una dintre primele feministe ale cărei lucrări au fost publicate în acest jurnal influent.
Lucrări
Jurnalism
Munca și plata ei. Reglementarea petrecerilor, 1919
În chestiunea feministă, 1920
Pentru ridicarea Iașului,1920
Cu toții la muncă,1921
Literatură
Clipe, 1897
Fulgi, 1905
Biografia lui Vasile Conta, 1916
Boabe de mărgean, 1922
Pulbere, 1925
Știință
Școlile profesionale din Franța, 1893
Dezideratele Congresului din Petersburg privitoare la organizarea învățămîntului profesional de fete, 1894
Les programmes actuels et la nouvelle méthode d’enseignement, au point de vue de l’hygiene intellectuelle, 1904
Școlare, 1904
Elemente de metodică, 1905
Elemente de pedagogie, 1907
L’éducation manuelle, 1913
Noțiuni de pedagogie și metodică, 1914
Despre muzică, 1920
Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
Logică și psihologie: Schița unui manual de școală. Anexă la Elemente de cultură generală: Noțiuni de Pedagogie, Didactică și Metodică, 1921
Note
^Ana Conta Kernbach, Biografia lui Vasile Conta. Adăugiri și îndreptări. Iași, Tipografia „DACIA” P.& D. Iliescu, 1916
Bibliografie
Stela Iancu - Ana Conta-Kernbach (EDP, București, 1974)
Ana Conta-Kernbach - Wikipedia ( în limba engleză)
