Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
În limba georgiană, cuvântul alfabet, ანბანი [anbani], este derivat din numele primelor două litere a fiecăruia dintre cele trei alfabete georgiene.
Istorie
Cele trei alfabete georgiene
Grafia limbii georgiene a trecut, de-a lungul istoriei, prin trei ipostaze, sub numele lor georgiene: Asomtavruli, Nuskhuri și Mkhedruli. Chiar dacă alfabetele sunt considerabil distincte, acestea au un numitor comun în ordinea și denumirea literelor componente.
Iberia Occidentală a fost convertită la creștinism în anul 326. Savanții cred faptul că crearea vechiului alfabet georgian a fost datorată necesității unei scripturi religioasă accesibilă georgienilor. Aceasta s-a întâmplat între secolul al IV-lea și al V-lea, la un interval relativ scurt față de această conversie. Cea mai veche atestare a unei scrieri georgiene este o inscripție Asomtavruli din anul 430, într-o biserică din Betleem.
A fost afirmat[2][3] faptul că alfabetul georgian a fost creat de către Mesrob Maștoț, același ce a realizat alfabetul armenesc în jurul anului 405 și alfabetul caucazian albanez. Acest punct de vedere a fost acceptat de către cele mai multe dintre enciclopedii,[4][5][6] precum și autorități în domeniu. Pe de altă parte, savanți precum John Greppin și A. G. Perikhanian au ajuns la concluzia că deși Mesrob Maștoț nu a fost singurul creator al alfabetului georgian, în lipsa implicării acestuia acesta nu ar fi existat. Encyclopaedia Britannica sugerează faptul că scrierea veche georgiană ar fi un derivat al alfabetului grecesc, afirmația avându-și baza în ordinea literelor și a formelor anumitor caractere, deși în majoritatea acestora, acestea par a fi rezultatul unei creații proprii.
Conform tradiției însă, crearea alfabetului georgian este atribuită regelui Farnavaz I al Iviriei, în secolul al III-lea. Savanții georgieni au afirmat faptul că alfabetul a fost creat înainte de Mesrob Maștoț,[7][8][9] Levan Chilașvili, pe baza datării unei inscripții Nekresi din estul Georgiei la secolele I-II d. Hr., susținând o origine pre-creștină a acestuia. După Donald Rayfield[3], dar și de către Stephen H. Rapp[10], această prezumție este nefondată și nu a fost confirmată de dovezile arheologice.[3]
Cinci dintre aceste litere - ჱ, ჲ, ჳ, ჴ și ჵ - au ieșit cu totul din uz, alte trei - ჶ, ჷ și ჸ - se folosesc doar pentru a transcrie cuvinte sau nume din alte limbi, iar ultimele trei - ჹ, ჺ și ჼ - sunt foarte rar întâlnite.
Punctuație
Alfabetul Georgian folosește aceleași semne de punctuație ca și alfabetul latin, exceptând semnul [჻], semn ce reprezintă o separare între paragrafe.
^enLenore A. Grenoble. Language policy in the Soviet Union (Politică lingvistică în Uniunea Sovietică). Springer, 2003. ISBN 1402012985. P. 116.
^ abcenDonald Rayfield. The Literature of Georgia: A History (Caucasus World) (Literatura Georgiei: O istorie). RoutledgeCurzon. ISBN 0700711635. P. 19.
^enGlen Warren Bowersock, Peter Robert Lamont Brown, Oleg Grabar. Late antiquity: a guide to the postclassical world (Antichitatea timpurie: un ghid al lumii postclasice). Harvard University Press, 1999. ISBN 0674511735. P. 289.
^enGeorge L. Campbell. Compendium of the World’s Languages (Compendiu al limbilor lumii). Routledge. ISBN 0415160499. P. 183.
^ru Церетели Г. В. Армазское письмо и проблема происхождения грузинского алфавита. II // Эпиграфика Востока. М.; Л.: Изд-во АН СССР, 1949.
^ru Бердзенишвили Н., Джавахишвили И., Джанашиа С. История Грузии: В 2 ч. Ч. 1. С древнейших времен до начала XIX в. Тбилиси: Госиздат ГССР, 1950.
^ru Джанашиа С.Н. К вопросу о языке и истории хеттов. 1959 // Труды: В 3 т. Тбилиси: Изд-во АН ГССР
^enStephen H. Rapp. Studies in medieval Georgian historiography: early texts and Eurasian contexts (Studii de historiografie medievală georgiană: texte timpurii și contexte eurasiane). Peeters Publishers, 2003. ISBN 9042913185. P. 19.
