Tanpınar este considerat a fi fost (în proza literară) „cronicarul burgheziei” turce[3].
Opera sa este comparată cu scrierile lui Marcel Proust (1871-1922) și Robert Musil (1880-1942)[4]. Stilul lui Tanpınar a fost influențat de estetica lui Paul Valéry (1871-1945)[4]. Autorul s-a inspirat de asemenea din sufism, un curent din misticamusulmană[4]. Prietenul său, poetul turc Yahya Kemal Beyatlı (1884-1958), a exercitat o mare influență asupra lui.
Aprecieri
Laureatul premiului Nobel pentru literatură, Orhan Pamuk, a descris Huzur drept cel mai important roman scris despre Istanbul. Stefan Weidner, redactorul-șef al revistei Fikrun wa Fann, a numit romanul, un „munte magic turc”.[5]
Opere
Tanpinar a publicat cu excepția unor poezii, a unui roman, și a câtorva articole și eseuri, numai în presa zilnică și în revistele literare. Singurul său volum de poezie a apărut în 1961 și a cuprins 37 de poezii. Cu toate acestea, el este considerat în primul rând un poet. Romanul său satiric Huzur a apărut înainte de moartea sa, în 1949, toate celelalte romane au fost publicate postum.
1943 Abdullah Efendinin Rüyaları (Visele lui Abdullah Efendis)
1946 Beș Șehir (Cinci orașe), roman de eseuri, a fost parțial ecranizat
1946 Yahya Kemal
1949 Huzur
1955 Yaz Yagmuru (Ploaie de vară, povestea a fost, de asemenea, ecranizată), povestiri
1962 Saatleri Ayarlama Enstitüsü (Institutul pentru corectarea timpului)
1967 Edebiyat Üzerine Makaleler (Articole despre literatură)
1970 Yașadığım Gibi (Cum am locuit)
1973 Sahnenin Dısındakiler (Cei de pe scenă)
1975 Mahur Beste (operă ramasă neterminată)
1979 Aydaki Kadın (Femeia în Lună, de asemenea , neterminată), a fost publicată pentru prima dată în Journal of Turkish Studies, nr. 3, Harvard 1979, de Guler Güven și a apărut, în 1987 sub formă de carte, în Istanbul.
Scrisorile sale au fost făcute accesibile de către turcologul Zeynep Kerman, care a aranjat peste 4.000 de pagini cuprinzând manuscrise (majoritatea în limba arabă) și parțial le-a editat chiar și el.
^Stefan Weidner, Sprechen mit der Wucht der Offenbarung. Nâzım Hikmet und Ahmet Hamdi Tanpınar, die beiden Klassiker der türkischen Literatur der Moderne, sind endlich auch in Deutschland zu entdecken (A vorbi cu forța revelației. N.H. și AHT, ambii clasici ai literaturii turce moderne, pot fi descoperiți în sfârșit și în Germania), în: săptămânalul Die Zeit (Hamburg), nr. 43, 16 octombrie 2008, p. 74, „Literatur”, caseta: „Zwei Gesichter einer Gesellschaft” (Două fețe ale societății)
