PROFILBARU.COM

Descoperire
Aegaeon
Aegaeon fotografiat de sonda spațială Cassini de la o distanță de 15238.2 km în 2010
Descoperit de	Carolyn Porco^⁠(d)
Dată descoperire	3 martie 2009 (2009-03-03)
Metodă detectare	Cassini Imaging Science Team
Denumiri
Denumire MPC	Saturn LIII
Pronunție	/a.e.ga.e'on/
Denumit după	Αιγαίων Aigaiōn
Atribute	Aegaeonian /a.e.ga.e.o.ni'an/
Caracteristicile orbitei
Epocă JD 2454467.00075444 TDB
Axa semi-majoră	7008167493665000000♠167493.665±0.004 km ^[1]
Excentricitate	6996422770000000000♠0.00042277±0.00000004 ^[1]
Perioadă orbitală	0.80812 zile ^[2]
Înclinație	6995122173047639603♠0.0007°±0.6° ^[1]
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Dimensiuni	7003140000000000000♠1.4 km × 0.5 km × 0.4 km ± 7002100000000000000♠0.1 km × 0.12 km × 0.16 km^[3]
Raza medie	7002330000000000000♠0.33±0.06 km^[3]
Densitate medie	7002540000000000000♠0.54+0.16 −0.13 g/cm³^[3]
Perioadă de rotație	presupusă a fi sincronă
Albedo	< 0.15

Aegaeon /a.e.ga.e'on/, sau Saturn LIII (denumirea provizorie S/2008 S 1 ), este un satelit natural al lui Saturn. Se crede că este la fel de neted ca Methone. ^[4] Orbitează între Janus și Mimas în inelul G al lui Saturn.

Descoperire și Numire

Imagini cu Aegaeon au fost făcute de Cassini pe 15 august 2008, iar descoperirea sa a fost anunțată pe 3 martie 2009 de Carolyn Porco^⁠(d) de la Cassini Imaging Science Team folosind denumirea provizorie S/2008 S 1. ^[2]

Aegaeon a fost numit după unul dintre hecatonchiri pe 5 mai 2009. ^[5]

Orbită

Imagini Cassini din 2008 cu arcul strălucitor din Inelul G cu Aegaeon încorporat în el. Aceste imagini au fost făcute pe parcursul a zece minute.

Aegaeon orbitează în segmentul luminos al inelului G al lui Saturn și este probabil o sursă majoră a inelului. ^[6] Resturile aruncate de pe Aegaeon formează un arc strălucitor lângă marginea interioară, care, la rândul său, se extinde pentru a forma restul inelului. Aegaeon orbitează într-o rezonanță de excentricitate de corotație de 7:6 cu Mimas, care provoacă o oscilație de aproximativ 4 km în semiaxa sa mare și o oscilație corespunzătoare de câteva grade în longitudinea sa medie. Orbitează în jurul lui Saturn la o distanță medie de 167.500 km în 0,80812 zile, cu o înclinație de 0,001° față de ecuatorul lui Saturn, cu o excentricitate de 0,0002. ^[2]

Caracteristici fizice

Aegaeon este cel mai mic satelit cunoscut al lui Saturn în afară de inele și are o formă foarte alungită, măsurând 1.4 km × 0.5 km × 0.4 km. ^[7] Măsurătorile masei sale, bazate pe interacțiunea cu particulele de praf care alcătuiesc arcul din inelul G în care este încorporat satelitul, sugerează o densitate similară cu cea a gheții. ^[8] Aegaeon are cel mai scăzut albedo, sub 0,15, dintre orice satelit saturnian mai interior de Titan. ^[8] Acest lucru s-ar putea datora fie materialului meteoric mai întunecat care formează praful din inelul G, fie datorită faptului că Aegaeon a fost perturbat, aruncând suprafața bogată în gheață și lăsând în urmă miezul interior de rocă. ^[8]

Explorare

Sonda spațială Cassini a efectuat patru zboruri ale lui Aegaeon mai aproape de 20.000 km, deși doar unul s-a efectuat de când a fost descoperit în 2008. Cel mai apropiat dintre aceste zboruri pre-descoperire a avut loc pe 5 septembrie 2005 la o distanță de 8.517 km. ^[9]Un zbor pe 27 ianuarie 2010 de la distanța 13.306 km i-a permis lui Cassini să obțină imaginile cu cea mai înaltă rezoluție cu Aegaeon până în prezent. ^[8] Pe 19 decembrie 2015, Cassini nu a putut obține nicio imagine dintr-un zbor apropiat planificat.

Referințe

^ ^a ^b ^c Hedman, M.M.; Cooper, N.J.; Murray, C.D.; Beurle, K.; Evans, M.W.; Tiscareno, M.S.; Burns, J.A. (mai 2010). „Aegaeon (Saturn LIII), a G-ring object”. Icarus. 207 (1): 433–447. arXiv:0911.0171 . Bibcode:2010Icar..207..433H. doi:10.1016/j.icarus.2009.10.024.
^ ^a ^b ^c „IAU Circular No. 9023”. Arhivat din original la 1 mai 2019. Accesat în 17 iulie 2022.
^ ^a ^b ^c Thomas, P. C.; Burns, J. A.; Tiscareno, M. S.; Hedman, M. M.; et al. (2013). Saturn's Mysterious Arc-Embedded Moons: Recycled Fluff? (PDF). p. 1598. Accesat în 21 mai 2013. Parametru necunoscut |book-title= ignorat (ajutor)
^ Battersby, S. (17 mai 2013). „Saturn's egg moon Methone is made of fluff”. www.newscientist.com. New Scientist. Accesat în 21 mai 2013.
^ Jennifer Blue, Saturnian Satellite Named Aegaeon, USGS Astrogeology Hot Topics, 5 May 2009
^ Petite Moon Arhivat în 25 iulie 2011, la Wayback Machine., CICLOPS, 29 May 2009
^ Thomas, P.C.; Burns, J.A.; Hedman, M.; Helfenstein, P.; Morrison, S.; Tiscareno, M.S.; Veverka, J. (2013). „The inner small satellites of Saturn: A variety of worlds” (PDF). Icarus. 226 (1): 999–1019. Bibcode:2013Icar..226..999T. doi:10.1016/j.icarus.2013.07.022. Accesat în 2 decembrie 2015.
^ ^a ^b ^c ^d Hedman, M.M.; Burns, J.A.; Thomas, P.C.; Tiscareno, M.S.; Evans, M.W. (2011). Physical Properties of the small moon Aegaeon (Saturn LIII) (PDF). European Planetary Space Conference. Icarus. 6. Arhivat din original (PDF) la 4 martie 2016. Accesat în 2 decembrie 2015.
^ Planetary Society Cassini Timeline