A Treia Republică Franceză (franceză Troisième République Française) este numele dat regimului politic din Franța între 1870 și 1940. A fost o democrație parlamentară ce a luat naștere după căderea celui de al doilea Imperiu Francez în urma războiului Franco-Prusac din 1870 și a supraviețuit până la capitularea Franței la începutul celui de al doilea război mondial în 1940. În anii 1870 inițiatorii republicanismului au considerat această formă de guvernământ ca fiind cea care „divide cel mai puțin opiniile Franței”. Cu toate acestea, chiar dacă cea de a treia republică a fost regimul politic cel mai longeviv după revoluția din 1789, regimul nu a fost foarte apreciat.
A Treia Republică a fost oficial instaurată în 1875 prin adoptarea legilor constituționale. Șeful statului era un președinte, conform amendamentului lui Henri Wallon care spunea:
- Președintele Republicii Franceze este ales prin majoritatea absolută a voturilor de către Senat și de Camera Deputaților reunită în Parlamentul național. El este numit pe șapte ani; el este reeligibil.
Chiar dacă oficial a treia republică a început în 1875, anii 1870-1875 se consideră că aparțin aceleiași perioade, fiind perioada de formare a republicii. Caracteristica principală a republicii a fost instabilitatea guvernamentală. Parlamentul a fost instituția cea mai importantă a statului, ce avea puterea de a numii președintele și de a alege șeful consiliului de miniștri. Datorită numărului mare de partide politice prezente în parlament guvernele erau guverne de coaliție, numeroase guverne fiind schimbate datorită pierderii suportului parlamentar.
În această perioadă Imperiul colonial francez a ajuns la apogeu, Franța colonizând teritorii vaste din Africa și din sud-estul Asiei. Afacerea Dreyfus a fost un important moment de criză al republicii la sfârșitul secolului XIX, o afacere care a amestecat militarismul și naționalismul cu sentimentele antisemite, ducând până la urmă la reconsiderarea actelor justiției. Anul 1905 a reprezentat un moment important, odată cu promulgarea legii de separare între biserici și stat, moment de la care mișcările antireligioase au devenit din ce în ce mai vizibile.
Cu toate că regimul a reușit să supraviețuiască Primului Război Mondial, acesta a avut un impact major asupra Franței atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere uman. Franța a ieșit epuizată din acest război, acest lucru făcând-o foarte vulnerabilă în fața marii crize economice de la sfârșitul anilor 1920. Spectrul politic a devenit foarte polarizat între dreapta și stânga, acest lucru ducând la incapacitatea de a reacționa în fața pericolului nazist și în cele din urmă la căderea regimului.
Cea de a treia Republică a fost desființată la data de 11 iulie 1940 odată cu numirea lui Philippe Pétain ca șef al statului și acordarea puterilor depline acestuia pentru semnarea armistițiului cu Germania Nazistă. Regimul nou format a fost cunoscut ca Regimul de la Vichy sau Statul francez. Oponenții acestuia au format un guvern în exil aliat forțelor aliate din timpul războiului, sub conducerea generalului Charles de Gaulle.
Vezi și
.svg)
